Friday, February 03, 2006

BLEX Session - "de la vallée du doute"

"din valea indoielii" e un volum de poezie la care tot lucram eu prin liceu. titlu face o referinta cretina la depresie-depresiune-vale. am avut o perioada in care m-am confruntat violent cu incertitudinea. citatul meu preferat era din unamuno, ceva de genul "supremul triumf al ratiunii este ca se neaga pe sine insasi" si cu oricine se intampla sa vorbesc, ii recitam asta si ii explicam drama neputintei noastre.

in aceeasi perioada l-am descoperit pe dumnezeu si el pe mine, iar intalnirea dintre incertitudine, depresie si Acesta a produs rezultate fatale. un an de zile am fost super fericit, m-am lasat de fumat, de laba (nu complet, though...), si simteam ca vomit lumina la fiecare atingere a vantului. totul avea legatura cu dumnezeu, am scris si un eseu "despre dumnezeu si suferinta de a fi om", aclamat & premiat de diferiti. e destul de penal si ala, l-as putea posta.

volumul consemneaza in maniera poetica anumite stari de-ale mele din perioada aceea de intensa tembelizare fericita. il incadrez la blex pentru incredibilul patetism teribil si pentru inimaginabila indrazneala de a fi atat de happy si de a scrie despre asta atat de prost.

aaa, si bineinteles ca ma gandeam la succes instantaneu, traduceri in toata lumea - "from the valley of doubt", "de la vallee du doute", "mimimipiyuxnb gugu pam"

bine, sunt si 2 poezii care inca imi plac foarte mult pe-acolo. una e "cainele negru din ghilgam" si cealalata "micuta d-ra N., care statea in fiecare seara in zona place pigalle".

pentru a avea acces la intregul volum in format word, bagati mail cu cerere frumos conceputa la aglomerarispontane@yahoo.com sau la nuclear_fairy@yahoo.com

iata textul care da titlul volumului, asa cum il regasesc acum:

"din valea îndoielii

eternizarea clipei prin capturarea privirii unei fete frumoase. te uiţi adânc în ochii ei. momentul când îţi răspunde e unul de intensă fericire. sentimentul e atât de puternic, de o sinceritate atât de clară, atât de intim, încât rareori cei doi rezistă să se privească mai mult de o străfulgerare. privirea ei te pătrunde până în colţurile cele mai întunecate ale fiinţei tale. e greu să suporţi aşa ceva, e şi mai greu să te împotriveşti, căci ochii ei te atrag ca un magnet.

felul cum o fată şi-a aşezat picioarele, gingăşia, demnitatea princiară cu care şi-a controlat trupul... şi totuşi coapsele semiîntărite aveau ghiduşia unei pisici.

mă arde soarele. îmi place atât de mult să mă răsfăţ întins pe plajă. îl simt puternic, cum mă mângâie fierbinte. în faţa lui sunt o victimă. şi pielea îmi miroase a soare, alge şi nisip sărat. nu pot decât să mă întind şi să-l primesc înăuntrul meu, să mă lumineze.

perfecţiunea creaţiei: nisipul suflat de vânt pe malul mării, la contactul cu apa, se aşază perfect geometric, în zig-zag.

pielea mea miroase a mare uscată. e un iz plăcut, înţepător şi totuşi plin de o siguranţă nebănuită de nimeni. cred că puţini ştiu să iubească o piele prăfuită de nisip şi sare aşa cum ştiu eu. în privinţa asta sunt un ales.

să împarţi patul cu o femeie, ce bucurie. pielea ei caldă şi moale, mâna ei fină pe pieptul tău, pe abdomenul tău. nu vorbesc de plăcerea sexuală. actul în sine e lipsit de sens când poţi simţi atât de multe mângâindu-i părul şi ochii, când îi poţi şopti în ureche vorbe dulci. o poţi minţi atât de uşor în clipele astea, când ea doarme pe umărul tău, iar răsuflarea ei parfumată îţi mângâie gâtul. ea, purtată de adierea visului, tu vorbindu-i, vorbindu-ţi...

a trecut ceva timp de când mi-am dat seama că am încetat să mai scriu pentru voi. nu contează ce scriu şi cum scriu. pot chiar să rezolv o problemă de matematică sau să trag câteva linii pe o foaie de hârtie până mă cufund în muzica lor. de aici începe povestea pe care mi-o spun singur când mă culc în mine. contează doar să fiu singur cu gândurile mele, ca într-un uter cu miros de cafea.

boala sufletului vine mereu pe neaşteptate. te prinde lin în dansul ei, te ameţeşte şi apoi te aruncă în valea îndoielii. de unde nu mai poţi ieşi decât călcând pe ape.

[iulie-septembrie 2000, mamaia, vama veche, bucureşti]"

2 Comments:

Blogger nuclear_fairy said...

citind textul dumneavoastra, am reusit sa patrund si eu vortexul, am alunecat la chemarea ta tarand dupa mine straturi dulci de grasime de liceu, si am lasat soarele sa-mi inunde sufletul!

8:49 AM  
Blogger flo' said...

are cineva imprimanta, like, acuma, ca sa imprimez si eu ceea ce urmeaza a fi ingropat

10:13 AM  

Post a Comment

<< Home