SOY LENT GREEN - de la salam cu soia ...la mincarea viitorului

Un studiu - ca sa nu zic adevarat event pe care il propun este o explorare culinara a produselor derivate din boabe de soia.
Mi-am dat seama dupa ce am scris ca poate nu am subliniat cum trebuie seria de intre bari si probleme pe care o poate deschide acest text. In genere mancam ce ni se da, sau ce vedem si citim ca este bun de mincat. Nu intrebam de unde provine si cine produce sau gateste hrana pe care o mancam. Poate fiindca stam atit pe net nici nu se mai pune problema kilocaloriilor. Uite asa uitam sa mai mincam. Asta ar fi problema numarul unu (1) modul in care din cauza tehnologiei puse in fata noastra - nu vedem tehnologia organica care e in noi.

Dar se pare ca rutina mecanizata, tratamentul hranei si industrializarea produselor alimentare trebuie investigata pas cu pas.
Exista o relatie chiar intre soya, mecanizare si istoria plasticului. Henry Ford este unul dintre primii care au promovat si industrializat cresterea produselor de soia. H. Ford este si nenea caruia ii datoram lipsa noastra de cunostinte cu privire la procesele legate de producerea hranii, a impachetarii ei si a transportului ei. Prin banda rulanta orice lucru este segmentat, detasabil, lucrat in parte. NU cred ca e prea tarziu sa incercam sa punem cateva din piese cap la cap si sa vedem cine le-a montat acolo.
El era un adevarat entuziast in domeniu. Am gasit o imagine cu Henry Ford imbracat intr-un costum facut integral din soya. A inceput cu o cravata din fibre de soya in 1938 si a ajuns la un costum intreg in 3 ani !
Industria soya incearca sa convinga vegetarienii ca asiaticii mincau intotdeuna cantitati mari in trecut. Dar asta nu este adevarat. Defapt tofu, laptele de soia etc. era folosit mai curind in caz de foamete, si de cei mai saraci din societate. Nici azi consumul nu este atit de mare, ci mai curind complementar langa alte alimente.
De unde si asocierea cu regimul Ceusescu si inlocuitorii de carne, lapte si brinza. In tarile asa-zis dezvoltate, mincarea saracilor a devenit regimul alimentar favorit - nu de alta dar este singurul din care nu te poti ingrasa.


O alta poza tare este una in care Henry Ford da cu barosul intr-o noua masina de "plastic". VIITORUL este de plastic! El este rezistent si extras din soya. Pe de alta parte Ford devine si exemplul cel mai brutal al productiei pe banda rulanta si al societatilor de tip Brave New World, criticate de Huxley.


Oare ce nu se poate face din Soya? (da click pe diagrama!)






Produsul Verde cum se numea la noi filmul - a fost un fel de hit underground al vremurilor ceusiste, pe vremea cind realitate din film, cozile interminabile, cind era norma mincarea rationata pentru marile mase. Ratiile erau cuplate cu accesul la hrana 'aleasa' pt o minoritate de oameni care aveau relatii in partid sau care pazeau pe cei din eseloanele de sus. Toate aceste aspecte se intilnesc in filmul asta.
Alt detaliu interesant este ca Edward G. Robinson in ultimul sau rol - unul din cei mai interesanti actori ai secolului - joaca un batrin notar extraordinar care inca mai stie cate ceva din ce a fost si cit de roditor era pamintul si ce gust avea mincarea. Alt detaliu este ca Edward G. Robinson s-a nascut la Bucuresti pe 12 Decembrie 1893 cu numele de Emmanuel Goldenberg si mai apoi a emigrat cu familia lui in State. Este unul din actorii mei favoriti de altfel, iar in anii 30 a devenit modelul mafiotului american - se zice ca i-a influentat prin stil pe o groaza de mafioti adevarati (printre care si al Capone). Era un foarte talentat actor de teatru si unul din cei mai mari colectionari de arta ai Hollywoodului.

Soylent Green din filmul cu acelasi nume(1973) este produsul unei societati distopice in care o lume suprapopulata este hranita cu ratii de 'biscuiti verzi' (cu toate ca soy vine de la soia - mincarea miracol a vremurilor recente). Marea compania care produce biscuitele verde sustine ca acesta vine din planctonul oceanelor pamintului (deci un fel de alga Chlorella), dar adevarul este ca oceanele sint de mult poluate si ca nu mai pot sa produca hrana. Marele deznodamint al filmului este ca biscuitii verzi nu sint altceva hrana facuta din cadavre de oameni reciclati.
Scena din poza este o demonstratie facuta de cei care vor mincare si care este combatuta cu ajutorul unor escavatoare care practic sapa in multimile de oameni...
Nu este nimic de ras in asta. Este o imagine verosimila a unui viitor in care traim si acum si unde demonstrantii sint tratati ca niste obiecte care trebuie indepartate. Oamenii au devenit un fel de gunoi care este incarcat si aruncat mai departe.